Urcusul – poezie

Urcusul by Petre Emil – martie 1999

1. Lumea de-i comparata cu-o campie
Atunci si Cerul varful muntelui sa fie,
Si sa-ncercam a ne imagina calatoria
Crestinul spre cer, unde l-asteapta vesnicia.

2. Pornit-au dar la drum crestinii toti
Spre Paradis, unii pe jos, altii pe roti,
Caci doua tabere facutus-a din ei,
In doua tabere s-au impartit crestinii acei.

3. Si marea gloata bilete spre Rai si-au cumparat,
Cu mult argint sa scapa de pacat,
Si-acum in trenul catre Paradis toti imbarcati
Dorasc nespus s-ajunga sus, desi nu sunt curati.

4. Dar falsa e speranta lor pusa-n a trenului roti
Caci pacaliti si in eroare dusi au fost cu toti.
Iar drumul lor spre Paradisul mult dorit dorit
E un itinerea foarte gresit.

5. Observatorii Cerului privesc cum lumea toata
Cu-a lor comori si-averea ei nenumarata,
S-a imbarcat in trenul ce la al bisericii clopot
Va si porni spre cer cu mare ropot.

6. Si-observatorii vad cine conduce trenul care
Conduce lumea catre viata viitoare,
O viata ce-i de fapt moartea cea de fier
Caci trenul e condus de insusi Lucifer.

7. Si, Doamne! toti ingerii din cer privesc
Suspina greu si plini de lacrimi ei graiesc:
“Atata lume inselata, si ea nu stie ce alege
Caci condamnat la moarte e si robul, si-al lui rege.

8. Si vai! atatia preoti ce pe Mamona l-au slujit,
Atatia pastori ce pentru bani ei adevarul l-au jertfit,
Si mii si mii de oameni manjiti de-a lor pacate
Nepocaiti, vor totusi sa intre in cetate.”

9. Iar trenul prinde viteza tot mai mare
In timp ce pasageri-i cu mandria-i sfidatoare
Nu incetau merite a-si aduce, cum ca ei,
Si-au castigat un loc in ceruri, sunt pui de lei.

10. Dar partea negativa abia acum soseste
Cnd neantul si abisul cu trenul se-ntalneste,
In marea groapa a prapastiei adanca
Sapata de pacatul lor, in stanca.

11. Cu mult in urma, mergand pe jos
Trece poporul Domnului cantand voios.
Iar ingerii cantau cu ei in cor
Speranta in Isus ce le ofera-un viitor.

12. Mergeau incet crestinii pe drumul de campie
Ducand cu ei comoara lor spre vesnicie.
Dar cei mai multi, da saraci ce erau
Avea doar hainele pe ei, atat aveau.

13. Altii carau cu ei tot ce au strans in asta viata,
Carute, cai, televizoare, provizii de verdeata,
Mult aur, bijuterii si haine scumpe
Dorind tot locul din caruta a il umple.

14. Si zi de zi inaintau incet spre muntele ravnit
Catre cetatea cea de aur si cu peretii ei de-argint.
Si pentru unii dragostea frateasca tot crestea
In timp ce dragostea la altii lancezea.

15. Din loc in loc se mai zareste din pacate
Cate-o familie ce-n fata tv-ului se zbate,
Si nedorind sa piarda importantul serial
Ramane mult in urma, si-i luata de al vietii val.

16. Altii pe drum gasesc o mina parasita,
Se-opresc sa vada de nu e aurita,
Raman in urma dorind cu aur mult sa fie avuti
Dar aurul e fals si-s pacaliti -(tombac).

17. Si altii se pierd de turma cea frumoasa
Nemaigasindu-si loc la mana cea gustoasa,
Caci carne si iar carne este in gura lor
Nemaigandidu-se la nici un viitor.

18. Trecut-au multe zile, si drumul e parca pe sfarsit,
Calatoria lor prin acest camp s-a ispravit;
Dar ce pacat, caci multi pe cale s-au pierdut
Si pace-n suflet si iubire n-au avut!

19. La poalele muntelui o tabara se face acum
Si al credintei steag e ridicat iarasi din scrum,
Si-n al lor suflet o dorinta creste mare
Ca toti s-ajunga sus, unde e totul doar splendoare.

20. Si toti au incept dar sa se pregateasca
Iubirea Lui Hristos in suflet sa primeasca,
Sunt gata deci spre cer ei sa porneacsa
Si cu nimic Lui Dumnezeu sa nu greseasca.

21. Dar n-au plecat imediat spre cer
Si au ramas acolo in acel ‘cartier’
Pentru a se deosebi smeritii adevarati
De cei ce-s pacatori, intunecati.

22. Si-n timpul asta, cat ei aici au stat
Prea multe lucru s-au tot intamplat,
Asa incat, acum cand steagul este ridicat
Sunt prea putini cei dornici de plecat.

23. Caci cei mai multi de parabolice si-au facut rost
Si muta televizorul din post in post.
De Biblie de mult ei au uitat
Si multe lucruri si-au mai cumparat.

24. Si-au luat masini straine, si-au pus si icuson
Sa vada toata lumea ca ei au Davidson,
Au mai deschis si fabrici sa isi mareasca contul
S-aiba cu ce plati mobilul si cu internetul.

25. Au mai deschis si-o discoteca, sa fie tot tacamul,
Si si-au pierdut credinta toti, unul cate unul,
Iar fratii lor cand au plecat spre varf de munte
Ei au ramas la Cupa Mondiala sa se uite.

26. Si astfel din cati au fost, doar mic grup
Urca spre cer, un pic, si iar un pic,
Caci este greu drumul de munte
Si mai ales cand ai bagaje multe.

27. Cu timpul oboseala pe unii i-a doborat
Dar n-au abandonat bagajul lor urat,
Ci au ramas acolo sa-l pazeasca si nu realizeaza
Ca nu acestea-s lucruri ce cu adevarat conteaza.

28. Altii vazand ca drumul devinte tot mai greu,
Si-au pus increderea numai in Dumnezeu,
Si rand pe rand, calul, caruta, bagajele toate
Ei le-au abandonat, caci erau deja aproape.

29. Si drumul din ce in ce mai greu devine
Si ei, cu cantec, cu suspine,
Merg mai departe, Hristos este la poarta
El le-a promis ca sus, acolo ii asteapta.

30. Si-ntr-un traziu, cand nimeni nu se mai astepta
Ajunge primul om a carui fata radia,
De dragostea lui Hrist ce-n inima-i domnea
Ce prin puterea Lui el inca mai traia.

31. Si-n acel loc traseul a fost terminat,
Orice mijloc de a mai urca era in urma lor lasat,
Doar ajutor de-afara trebuia adus
Ca omul obosit s-ajunga sus.

32. Atunci o mana de sus a fost intinsa
Si mana peste mama a fost prinsa,
Iar omul dezbracat si zgariat
De Insusi chiar Isus a fost el ridicat.

33. Toti ingerii din cer priveau inlacrimati
Acest prim rod, dintre cei indurerati,
Pe care Printul cu-a sa jertfa i-a salvat
Spre a trai in veci, in Paradisul minunat.

34. Si rand pe rand veneau salvatii toti
Intelegand cum ca fara Isus erau morti.
Si dezbracati de haina lor patata
Haina neprihanirii Lui Hristos primeau pe data.

35. Si astfel taina fu descoperita
In frumusetea ei nemarginita,
Intelegand ca neprihanirea Lui Hristos cel Bun
O vor primi cei altruisti in fapta si in gand.

36. Si-acum la incheiere, spune-mi iubite cititor,
Unde ai vrea sa fii n-apropiatul viitor:
In lumea neagra cu-ale ei ispite grele,
Sau sus, avand pe cap cununa cea de stele?