Omul e slab si totusi iubit de Dumnezeu

Cand ne gandim la faptul ca toate fiintele vii de pe Terra traiesc si servesc pe altii, si toata planeta in ansamblu exista pentru a servi omului….
Dumnezeu a creat pe om cu un scop, si i-a oferit o planeta pentru a ii servi, pentru a ii da un camin perfect. Omul a calcat stramb, si totusi Dumnezeu nu a trimis omul in neant, in nefiinta, ci i-a oferit o sansa: a jertfit pe Fiul Sau cel Sfant, L-a dat la moarte pentru ca omul pacatos sa poata trai.

Cu ce este omul atat de special? Nu stim, nu putem intelege, dar stim atat: ca Dumnezeu a platit cel mai mare pret posibil pentru rascumpararea omului, caci prin pacat omul isi pierduse dreptul la viata.
Ca simpli oameni, cu o gandire limitata, am putea intreba: “Ce o fi vazut Dumnezeu la noi?”  Caci suntem egoisti din cale-afara, ucidem alte vietati pentru a le manca, ne ucidem fratii si profitam de durerea altor oameni, exploatam animalele si secam resursele planetei in scop egoist. Mai mult chiar, ne traim viata ca si cand am merita-o, nu ne gandim decat la noi, nu cautam un rost al vietii, ci mergem cu capul in jos, desi trufasi, fara sa privim stele cerului, fara sa ne pese de ele, fara sa vedem frumusetea creatiei, fara sa ne pese de ea, doar calea noastra, atat.