Unde este Dumnezeu intr-o lume plina de nenorociri?

Fiinta Suprema, Dumnezeu cum il numin noi, Creatorul a tot si toate, cel care in insusi esenta lui este Dragoste si Bine, un bine absolut, cel pe care il cauta sufletul omului, mai ales al omului aflat in necaz, unde este El?

Zi de zi pe aceasta planeta, Terra, milioane de oameni sufera de foame, de sete, de boli incurabile, de abuzuri, de tradari, de silnicie, de .. atatea si atatea lucruri rele. Copii abandonati la voia sorti, copii exploatati de oameni fara suflet, etc.

La toate aceste putem adauga inca milioane de alte necazuri, de probleme si suferinte imposibil de descris in cuvinte, caci nu avem suficiente cuvinte sa descriem drama acestei lumi in care traim, si dramele fiecarui individ de pe planeta.

Suferinta fizica insa este doar o forma de suferinta. Suferinta interioara, cea care roade sufletul si insesi fiinta este suferinta cea mai dureroasa, cea mai raspandita din lume. Golul din suflet in urma tradarii, deznadejdea unui om ce a pierdut totul, si atat de multe altele, atat de multe incat daca am gandi prea mult la ele am deveni atat de depresivi incat viata nu ar mai avea nici un rost.

Faptul ca multi dintre noi au fost privilegiati si nu au cunoscut mare parte din acest tacam al nenorocirilor nu inseamna ca ele nu exista, ca ele nu pot veni in viata noastra intr-o zi.

Si din multele intrebari pe care orice am ar trebui sa si le puna, o intrebare normala, logica, extrem de importanta merita a fi luata in consideratie: "Unde este Dumnezeu in toata povestea asta?"

Sa fie viata rodul unui proces evolutiv si random ce a plecat de la o banala celula si a ajuns la stadiul actual? Sa exista o Fiinta superioara ce a creat totul si apoi si-a luat mana de pe creatura? Sa fie .... ceva de neinteles si fara logica? Sau sa existe ceva ce noi nu vrem sa intelegem, iar raspunsul sa fie langa noi?

Si totusi, ceea ce vedem si auzim si simtim, intreaga noastra viata - catdeodata chiar totul pare fara sens. Cat timp suntem absorbiti de indeplinirea sau rezolvarea unor planuri, unor probleme, cand suntem antrenati in diverse activitati, etc, nu avem timp de intrebari. Cateodata nici nu ne mai pasa de nimic, ca exemplu, cand suntem extrem de obositi, oboseala excesiva ne face sa ne dorim un singur lucru, sa dormim. Dar sa fim sinceri, indiferent de cat de aglomerata este agenda nostra intotdeauna va fi si un gram de timp in care sa ne intrebam daca toate acestea merita.

Astazi este bine, totul merge bine, sau aproape totul, mai ai cativa pasi si iti realizezi unul din vise, dar nenorocirea te atinge, (o poate face in mii de feluri - de al un accident de masina pana la moartea unei fiinte dragi), si in acel moment visul pentru care te zbateai nu mai are nici o importanta. Si realizezi ca ai alergat dupa cai verzi pe pereti, ca nimic nu mai conteaza, si daca ai forta necesara sa treci peste, o vei face, vei cauta un alt vis, si tot asa pana cand vei realiza ca esti batran, si daca ai lasat ceva in urma ta atunci acel ceva este singura consolare a unei vieti ce sta sa se sfarseasca. Si logica ar fi sa te intrebi de ce?

De ce se termina viata? Dar de cele mai multe ori ne raspundem singuri la aceasta intrebare, ne spunem ca asta stau lucrurile, ca nu putem face nimic, si asta este.

Poti incerca o viata intreaga sa cauti raspunsuri, sa incerci sa desoperi lucruri pe care alti oameni le ignora, sa incerci sa cladesti ceva, ceva care sa ramana in urma ta, sa fii cineva in aceasta lume - doar ca intr-o zi, indiferent ce ai facut si cine ai devenit, vei parasi aceasta lume. Si o vei face intocmai precum orice alt om de pe planeta.

Retine faptul ca teoria conform careia conteaza foarte mult nu cat ci cum traiesti este valabila pana la un punct, si atat. Pentru ca daca ai trait 30 de ani facand tot ce se poate mai bun si frumos in lumea asta, sau daca ai trait mai mult prin spitale in dureri, peste 20 de ani nu prea mai conteaza, si daca ai trai inca o mie de ani, acea perioada de 30 de ani amintita mai sus nu va fi pentru tine decat o slaba amintire.

Adevarata suferinta a lumii noastre nu consta in suferintele pe care le avem pentru o scurta perioada de timp, ci in faptul ca indiferent cum traim intr-o zi nu o vom mai face. Intr-adevar exista suferinte atat de mari incat moartea insesi este vazuta ca izbavire, dar si daca ai trait cea mai buna viata posibila, faptul ca tot vei muri - este o tragedie.

Si ne intrebam atunci: "Dumnezeu a creat omul, i-a dat viata pentru ca mai apoi sa moara?"    Nu are sens. Asta daca exista vreun dumnezeu. Si daca nu exista, atunci ce rost mai au toate astea? Va trebui sa credem totusi ca exista Dumnezeu, este cam singura explicatie logica, celelalte explicatii, unele "stiintifice", altele ezoterice, pline de fantezii, nu ne ajuta cu nimic in cautarea unor raspunsuri.

Omul are nevoie de raspunsuri, nu de religii mistice care sa il indemne sa devina el insusi un dumnezeu, sau sa evolueze la un stadiu superior pentru a deveni una cu divinitatea. Nu. Avem nevoie de un Dumnezeu real, Creator si care sa ne ofere raspunsuri. Sa ne explice de ce atatea suferinte intr-un timp atat de scurt (media de viata a unui om - 70 de ani).

Si avem nevoie de un astfel de Dumnezeu nu in sensul de a il inventa, de a ii oferi atribute si prerogative inexistente, ci avem nevoie de El in realitate, de El cel real si adevarat.   El este singurul care ne poate explica de ce oamenii sunt in aceasta mizerie: de ce langa nenorocile ce se intampla in lumea noastra din cauze naturale( cutremure, inundatii, etc), omul reuseste sa provoace mult mai multa suferita lui insusi si semenilor lui.

Unde este Dumnezeu intr-o lume de cosmar?

Greu de acceptat faptul ca Dumnezeu vede si lasa sa se intample toate astea. La fel de greu cum ii este unui copil sa accepte ca pentru binele lui parintii nu il lasa mai mult de doua ore in fata calculatorului, sau nu ii da voie sa manance mai mult de o felie de tort, sa nu ii permite sa hoinareasca toata ziua cu prietenii lui. La fel de greu cum un copil nu poate accepta ca este ceva bun pentru el sa fie intepat de acul seringii, si exemplele pot continua. La fel nici noi oamenii nu intelegem de ce. De ce suferinta?

     Dar le fel ca si in cazul unui copil ce nu vrea injectie, parintele este langa el, dar copilul nu mai vede nimic decat acel ac mare care ii va produce durere. - la fel si Dumnezeu, El este langa noi dar nu ne uitam doar la ceea ce se intampla rau in viata noastra. Ori de cate ori ne este bine nu ne gandim la nimic, mergem mai departe, doar cand ceva rau se intampla, doar atunci intrebam: "Unde este Dumnezeu?".